Arhive lunare: Noiembrie 2010

Poze expozitia F.C.P.R 27.11.2010 Piatra Neamt

Categorii: Articole interesante | Lasă un comentariu

Despre „Misterul pierderilor” – articol scris de Ad Schaerlaeckens

Despre „Misterul pierderilor” – articol scris de Ad Schaerlaeckens

În 50 de ani, lumea aceasta s-a schimbat foarte mult, iar sportul columbofil nu face excepţie. Pur şi simplu nu putem compara columbofilia de azi cu cea din anii ’60. Pe vremea aceea, mulţi crescători nici măcar nu aveau automobile cu care să-şi ducă păsările (tinere) la antrenament, dar asta nu era o problemă. Îşi transportau puii cu bicicleta de vreo două ori, iar aceştia erau bine pregătiţi spre a face faţă concursurilor. Pierderea puilor la antrenamente era ceva necunoscut pentru noi. Dar vremurile s-au schimbat. De câţiva ani încoace, pierderile de pui au devenit un coşmar pentru crescătorii din Olanda, Belgia, Germania, iar în Marea Britanie lucrurile par la fel. Nici măcar nu a început sezonul competiţional şi mulţi crescători deja au pierdut 50% dintre pui, ba chiar mai mult în unele cazuri. În trecut, nu existau curse de antrenament în cursul săptămânii. În ziua de azi, fiecare provincie oferă crescătorilor o multitudine de posibilităţi care să le permită puilor să capete experienţă, însă totul e în zadar. Iar 2010 nu a fost diferit faţă de anii precedenţi. Mulţi crescători care au început sezonul cu 80 de pui au rămas cu doar 10 bucăţi după primele antrenamente. E de la sine înţeles că aceste pierderi îi fac pe mulţi columbofili să-şi piardă tot entuziasmul. Din cauza aceasta, mulţi chiar renunţă la porumbei, iar începătorii se lasă după numai 2-3 ani.

CIUDAT A fost o vreme când credeam că ştiu motivul acestor pierderi colosale. Am făcut comparaţie cu situaţia diferită din trecut. Pe vremuri, nu existau radare, internet, telefoane mobile şi relee, GPS-uri etc. Mă gândeam că toată nebunia asta din atmosferă trebuie să fie motivul. Însă a trebuit să mă răzgândesc. În mai şi iunie, ne antrenăm (şi pierdem) puii din primele serii. Dar, din motive neelucidate încă, nu înregistrăm nici o pierdere în august şi septembrie. Din cauza asta, unii crescători nici nu îşi mai zboară puii pentru că astfel nu îi pot pierde. Îi antrenează doar toamna şi… nu pierd nici o pasăre. Dar, toamna, mai rămân de disputat doar 2 curse până în 200 km, iar rezultatul este că acei crescători îşi pot pierde porumbeii în sezonul viitor, ca yearlingi, deoarece păsările respective au prea puţină experienţă. A trebuit să-mi reconsider poziţia în ce priveşte cauzele care generează pierderile, deoarece oamenii folosesc şi toamna internetul, telefoanele mobile şi GPS-urile. Deci lucrurile acestea nu pot fi considerate adevăratul motiv.

Aproape toată lumea se confruntă cu această problemă. – pierd porumbei atât crescătorii care îşi antrenează des puii, cât şi cei care nu îi antrenează aproape deloc; – şi crescătorii care administrează multe medicamente, şi cei care nu tratează niciodată; – marii campioni pierd pui, dar şi crescătorii de rând. Iar marii campioni se presupune că au păsări bune, pe care nu le-ar antrena dacă n-ar avea o stare de sănătate bună; – cei care îşi obscurizează adăposturile pierd pui cu grămada, dar la fel se întâmplă şi cu cei care nu aplică sistemul obscurizării. CURIOS LUCRU Aşa cum am spus, e foarte ciudat că spre sfârşitul verii şi toamna nu se mai pierd păsări. Nici măcar în zborurile de fond (între 500 şi 650 km). Se pierd pui primăvara, de la distanţe scurte (între 10 şi 150 km). După 5 concursuri, când puii capătă experienţă, crescătorii nu-şi mai fac griji din moment ce puii par să fie “în siguranţă” de atunci încolo. Un alt lucru la fel de ciudat. În trecut, puii se pierdeau în special când cerul era senin, ca de sticlă. Deşi vremea era superbă pentru noi, oameni, pentru pui era criminală. Astăzi, puii se pierd pe orice fel de vreme. Este curios şi faptul că situaţia diferă de la o regiune la alta. În special în estul şi nordul Olandei, situaţia e catastrofală. Un alt lucru suspect este că în zonele respective există crescători care şi-au antrenat păsările de vreo 10 ori fără nici un fel de probleme, însă exact aceleaşi păsări se pierd la a 11-a lansare. PĂCAT Nu ştiu dacă este o problemă mondială, dar ce ştiu e faptul că NU lipsa de valoare ori starea de sănătate şubredă sunt cauzele. Aproape 15 porumbei pripăşiţi îmi intră săptămânal în crescătorie şi mulţi dintre ei sunt perfect sănătoşi. Mai mult, există numeroase exemple de genul: un crescător pierde o pasăre, aceasta este găsită, crescătorul o recuperează şi pasărea aceea devine ulterior un super-zburător. Ca să vă daţi seama cât de gravă este problema, am să vă relatez conţinutul unei scrisori pe care am primit-o din estul Olandei. La primul zbor de antrenament au fost îmbarcate 780 de păsări. Două săptămâni mai târziu, după încă 3 antrenamente cu asociaţia, mai rămăseseră doar 210. În regiunea Turnhout (în apropiere de graniţa cu Olanda), vreo 40 de crescători sunt demi-fondişti, iar unii dintre ei scot mulţi pui. Abia dacă au avut 100 de porumbei la prima etapă de demi-fond din anul acesta, când, în mod normal, ar fi trebuit să fie vreo 800. Aceste pierderi fac mult rău păsărilor, crescătorilor şi sportului columbofil în sine, dar mai grav este faptul că nimeni nu are vreo explicaţie.

ÎN CONCLUZIE Să sperăm că aceste pierderi nu vor grăbi şi mai mult declinul sportului columbofil. La scurt timp după Primul Război Mondial, în Belgia existau aproximativ 270,000 de crescători. Astăzi au mai rămas doar vreo 25,000 (10%), iar o treime dintre ei au peste 70 de ani. Ultimul lucru pe care ni-l dorim e continuarea declinului. Dar aceste pierderi, pentru care nimeni nu are nici cea mai mică explicaţie, ar putea înrăutăţi viitorul sportului cu porumbei voiajori, atât de drag multora dintre noi.

Sursa: http://www.schaerlaeckens.com

Traducere: Andrei – Silviu Oprea

Categorii: Articole interesante | 2 comentarii

Medicamente si porumbei

MEDICAMENTELE SI PORUMBEII
„Nu folositi anti-coccidioza, nu folositi antibiotice, nu folositi nimic. Oamenii ce folosesc astfel de lucruri semneaza un pact cu moartea pentru toti porumbeii nostri. Daca un porumbel se imbolnaveste si nu poate trece singur peste problema, scapati de el. Daca nu e in stare sa claseze, scapati de el. Daca nu-si poate gasi drumul catre casa, nu este bun, nu aveti nevoie de el. Are lipsuri. Porumbeii cu lipsuri vor avea numai urmasi cu lipsuri. Sunt incompetenti imunologic. Urmasii lor vor fi la fel. Veti cumpara tot mai multe tratamente, din ce in ce mai scumpe si mai sofisticate, ii veti ajuta si cu tonice. Opriti acest proces acum. Daca e bolnav si nu se reface singur, nu-l mai pastra. Folosirea medicamentelor duce la aparitia porumbeilor dependenti de ele pentru a se mentine sanatosi. In realitate nu avem nevoie de aceste medicamente.
Sa ne uitam la marii atleti ai lumii. La Olimpiade participa cei mai in forma, mai puternici si mai rapizi atleti din lume. Trebuie sa treaca o multime de teste anti-dopping. Nu li se permite sa ia nici macar medicamente contra racelii ? nici un fel de remediu, NIMIC. Toti cei ce au avut nevoie de astfel de ajutoare nu au reusit. Unul dintre ei a fost trimis acasa din pricina unei simple pastile impotriva durerilor de cap. Continea o substanta interzisa. Ne-au ramas de urmarit cei mai in forma atleti ?curati? pomeniti vreodata.
Fara indoiala ? este la fel si cu porumbeii. Daca vrem sa creem cele mai puternice, rapide si in forma pasari care au existat vreodata, daca vrem sa daramam recorduri, trebuie sa incetam sa le bagam porumbeilor pe gat gunoaie. Se poate observa ca e din ce in ce mai rau, nu numai ca porumbeii sunt tratati pentru orice prosteala, la orice mic semn ce apare, dar au inceput sa fie tratati si cand nu sunt simptome! Crescatorii le dau antibiotice in timpul sezonului de concurs, ?sa fie?! Cumpararea si folosirea medicamentelor este deseori o totala pierdere de vreme, pentru ca administrarea medicamentelor de catre crescatori a fost intotdeauna o farsa.
Sa luam ca exemplu medicamentele anti-viermi si anti-coccidioza. Deseori crescatorii ofera porumbeilor doze din aceste substante la inceputul sezonului, inainte de imperechere. Apoi crescatorul se asteapta ca prin magie, pasarile sa nu mai aiba viermi si coccidioza tot anul. Este ca si cum ai lua aspirina in Ianuarie crezand ca nu te va mai durea capul tot anul.
La fel de absurd este crescatorul care colecteaza atent excremente, le pune in pungulite de plastic si le trimite la veterinar?odata! Dar cum ramane cu restul anului? Ca sa stii exact starea de sanatate a pasarilor ar trebui sa iei mostre saptamanal, de la fiecare pasare, tot anul. Si cate mostre trimite crescatorul? Una, doua, o suta? Daca un crescator are 100 de porumbei, ar trebui sa trimita 100 de mostre. Nu are nici un rost sa afli ca unii dintre porumbei sunt sanatosi daca altii sunt rezervor de boli.
Si de ce doar excremente? Cum poate spune veterinarul ca este vorba de o infectie a tractului superior al aparatului respirator analizand chestii care ies pe la capatul celalalt? Ce ziceti de probe din trahee sau s mai bine probe de sange? Cand va sunati doctorul si ii spuneti ca nu va simtiti bine, aveti temperatura sau va lipseste pofta de mancare, doctorul nu spune??trimite-mi o punga cu excremente!?. Trebuie sa te examineze, sa se uite in gat, sa iti verifice respiratia, sa-ti ia temperatura, sa-ti analizeze bataile inimii. Poate lua o proba de sange pentru analize de laborator. Vor face o numaratoare a celulelor albe din sange, vor masura nivelul de proteine sau cel de anticorpi. Nu se vor lega de ?excremente. Si ajungem la ideea urmatoare.
Din diverse motive, crescatorii au impresia ca si-au dat doctoratul in bolile porumbeilor. Doar daca mentionezi ca tineretul nu prea zboara bine, deodata ei stiu ca-i vorba de salmoneloza, tricomonoza, paramixoviroza, ornitoza, etc. Si mai rau, stiu ei medicamentul ce va rezolva problema. Putem lua ca exemplu boala tineretului, ?adenovirus?, ce are ca simptome vomitatul mancarii, excremente apoase si scaderea in greutate. Acum sa ne gandim la simptomele otravirii ? vomitare, excremente umede, deseori verzi si scadere in greutate?si acum sa ne gandim la simptomele salmonelozei ? vomitarea mancarii, excremente apoase si deseori verzi, si? ati ghicit, scaderea in greutate.
Sa ne uitam la semnele paramixovirozei ? gat intors, care este si semn al otravirii, cat si semn al salmonelozei uneori? sa mai continui?
Este o mare suprapunere de simptome ale diverselor boli incat pentru a pune un diagnostic sigur, este nevoie de analize de laborator facute de experti. Dar multi crescatori se multumesc cu sfatul primit ?la o bere? de la un ?mare cunoscator? ce nu face decat sa regurgiteze ce tocmai a citit in ultimul ziar columbofil. Pentru a identifica daca un tanar chiar are boala in cauza, este nevoie de o proba de sange. De exemplu, pentru a idetifica boala tineretului este nevoie de un test biochimic pentru a identifica proteine exclusive adenovirusului (si sunt cel putin 3 tipuri). Sau alternativ, ati avea nevoie de un microscop de mare putere (costand in jur de 250.000 lire) pentru a putea identifica particulele din celulele porumbelului afectat.
Crescatorii merg pe ghicite, intuiesc ce boala au porumbeii, ce tratament trebuie aplicat, ce doza si cat timp a dureze. Fara indoiala, ei intuiesc gresit. Deci, putem zbura porumbeii fara a da fuga la dulapul cu medicamente? Pai sa ne intoarcem cu gandul 50 de ani in urma. Intrebati orice crescator din acea era daca porumbeii lor erau secerati de paramixoviroza sau adenovirus. Intrebati-i cat de des vaccinau sau cat de des ofereau porumbeilor antibiotice? raspunsul lor va fi ?niciodata?, nu erau astfel de boli pe atunci. Sigur ca bolile pandeau, dar populatia de porumbei voiajori aveau niste sisteme imunitare atat de puternice incat bolile nu le puteau invinge.
Crescatorii nu vaccinau si nu foloseau antibiotice. Daca un porumbel se imbolnavea si nu se refacea singur, tratamentul oferit era?oala. Totusi, ei zburau curse de peste 1000 km. Efectuau intregul plan de zbor, de regula cu un mic cotet de gradina si o echipa mica de porumbei, si nici nu cunosteau imensele pierderi de tineret ce se inregistreaza astazi.
Astazi vaccinul de paramixoviroza este obligatoriu prin lege dar se face lobby pentru eliminarea acestei restrictii. Ironic este ca se doreste eliminarea vaccinarii obligatorii care se face totusi odata pe an, dar in rest crescatorii umfla porumbeii cu medicamente saptamanal plini de entuziasm, chiar daca lipseste obligativitatea in acest caz.
Deci, ce consecinte vor fi daca o sa continuam sa folosim medicamente precum antibioticele? Ei bine, raspunsul poate fi usor argumentat cu un exemplu de la populatia umana. Folosirea in exces a antibioticelor a adus MRSA – methicillin resistant staphylococcus aureus. Este un super microb. Este rezistent la aproape toate clasele de antibiotice existente si a speriat lumea medicala. Pacientii pot merge la un spital pentru un control oarecare de rutina si sa se trezeasca ca nu mai pot pleca. Sunt izolati in carantina. Motivul cresterii puterii acestui microb este folosirea in exces a antibioticelor. In anii ?70 ? ?80, doctorii prescriau antibiotice pentru orice. Te duceai la doctor pentru o infectie virala si primeai antibiotice. Antibioticele nu ajutau impotriva virusului dar erau date pentru a preveni ?infectii bacteriene secundare?. Tot ce au facut antibioticele a fost sa omoare bacteriile normale si supravietuiau doar cele rezistente la antibiotic.
Sa luam ca exemplu boala tineretului, este produsa de un virus ? adenovirus ? si ce fac crescatorii? Ofera antibiotice! De ce? Ca sa impiedice ?infectii secundare provocate de bacterii? – antibioticele nu au efect asupra virusului, ci doar asupra bacteriilor.
Fiti pe faza, porumbei, super microbii se pregatesc sa atace! Sa nu va inchipuiti ca nu poate fi asa. S-a intamplat deja la oameni. In 1940 penicilina distrugea usor bacteria ce cauza meningita, insa astazi, in SUA, datorita utilizarii in exces, 3 sferturi dintre bacteriile cauzatoare de meningita sunt rezistente la penicilina.
In Kenya , unde antibioticele sunt adaugate in hrana pasarilor de ferma, gusile lor sunt pline de bacterii rezistente la tetraciclina. Ce nu reusesc crescatorii sa inteleaga este ca porumbeii sunt plini de bacterii binefacatoare. Sunt necesare pentru functionarea normala a porumbelului in care traiesc. Sunt in competitie si tin la distanta alte bacterii letale. Acest fenomen se numeste simbioza, traiul in comun a doua organisme pentru beneficiul ambelor. Deci bacteriile bune primesc o casa calda inconjurata de nutrienti si gazda porumbel primeste protectie impotriva bacteriilor nocive. Unele bacterii din gusa chiar ajuta la descompunerea mancarii. De asta cand iei antibiotice ai probleme la stomac si cand porumbeii le iau au gainat umed.
Deci, despre cate bacterii bune vorbim? Sa luam organismul uman. Sunt de 10 ori mai multe bacterii in corpurile noastre decat celule. Pe un centimetru patrat de piele sunt 10 milioane de bacterii. Cand este necesar, numarul de bacterii din intestine se poate dubla la fiecare 20 de minute. Si astea sunt doar bacteriile, nu am inceput sa numaram inca virusii, sau ciupercile. Nu stim numerele exacte raportat la porumbel, dar daca reducem scara de marime si adaugam numeroase specii de ciuperci si protozoare, ne apropiem de realitate. Se pot vedea deci consecintele in cazul interventiei asupra acestui delicat echilibru. O cura de antibiotice ar distruge bacteriile prietenoase lasan cale libera adevaratelor organisme periculoase care pot fi si letale. Nu dureaza mult pana la aparitia acestor organisme rezistente la antibiotice. Si ce e mai rau e faptul ca aceste organisme pot pasa rezistenta lor la antibiotice catre alte forme de viata, prin schimb de ADN.
Deci ce strategie sa adoptam impotriva acestor boli? Raspunsul este: niciuna. Lasa porumbelul sa se descurce. Ani de evolutie l-au slefuit intr-o vietate cu un super sistem imunitar. Este chiar mai bun decat al oamenilor ? l-ati vazut si voi in actiune. Analizati un porumbel ce vine dintr-un zbor sau concurs cu o gaura in piept, dupa ce a lovit un fir, copac, etc. In cateva saptamani porumbelul este ca nou, fara nici un medicament. Imaginati-va echivalentul uman al unei astfel de rani ? fara ingrijire medicala atenta, intr-o saptamana am fi morti. Oricum, porumbelul se poate descurca, fara vasta colectie de medicamente ce ne sunt necesare noua.
Sigur ca vor fi epidemii, cea de paramixoviroza a fost cea mai recenta, dar odata ce populatia de porumbei si-a dobandit rezistenta necesara, boala se va stinge. Doar uitati-va la porumbeii ?maidanezi? de pe strazi. Cad ei pe capete rapusi de paramixoviroza? Nu, si totusi nu beneficiaza de un vaccin. Cei slabi, ce nu au dobandit un sistem imunitar puternic, au murit de mult. Cei puternici au supravietuit, au dat nastere la noi generatii ce sunt perfect capabile sa se lupte cu virusul. Ei nu traiesc in custi calduroase, nu primesc apa curata sau o dieta echilibrata ci resturile ce le arunca oamenii pe strada. Dar de gugustiuci ce ziceti? Sunt la fel de expusi la paramixoviroza si adenoviroza ca si voiajorii nostri, si totusi traiesc fara probleme. Nimeni nu le da medicamente, sunt imuni.
Vor mai fi epidemii, se crede ca adenovirusul, responsabil de ?boala tineretului? incepe sa atinga proportii epidemice. Avem nevoie de o noua strategie de a aborda aceste boli. Medicamentele nu sunt raspunsul. Atat timp cat nu incepem sa creem porumbei cu sisteme imunitare mai bune, vor fi si mai multe epidemii in viitor. Defapt se spune ca deja este un nou virus pe drum catre porumbei ? a inceput intr-o crescatorie din Germania. Se numeste Circovirus. Este echivalentul SIDA in lumea porumbeilor. Este cauzat de un virus ce infecteaza si distruge limfocitele B, acestea fiind celulele ce produc anticorpi ce dau raspunsul imunitar. Virusul face porumbelul incapabil sa raspunda la alti agenti patogeni. Nu se stie nici un leac.
Epidemii similare s-au intalnit la oameni. In anii ?90, o epidemie de hepatita C a afectat toata America de Nord. Da, oamenii s-au imbolnavit, unii au murit, dar sistemele imunitare ale majoritatii sanatoase, au luptat cu boala. Aceasta este inca prezenta, sunt 4 milioane de purtatori, ce isi continua viata fara simptome. Natura va invinge mereu medicamentele.
Sa luam ca exemplu HIVul, care si-a ridicat capul urat in anii ?70. Medicamente sunt acum disponibile, dar deindata ce un nou medicament este folosit, virusul sufera mutatii si devine rezistent. Terapiile curente se bazeaza pe oferirea a duzini de medicamente zilnic, si deindata ce acestea nu mai sunt luate, boala revine. SIDA este pe tot continentul African. In unele orase, peste jumatate din populatie are HIV. Oricum, se dezvolta o sub-populatie de oameni imuni la aceasta boala ce poseda in celulele corpului niste proteine unice ce fac imposibila penetrarea virusului.
Similar, trebuie sa incepem sa selectam porumbeii cu cele mai bune sisteme imunitare. Dealtfel, o facem deja dar pentru alte lucruri. Sa luam cursele, daca un porumbel are rezultate proaste in mod constant, ajunge mereu acasa fara a clasa, nu il bagam la matca, nu construim o familie pe baza lui, ci scapam de el.
Dar cu bolile cum facem? Apare ipocrizia. Daca avem un porumbel ce se imbolnaveste, unul cu un sistem imunitar slab, il indopam cu medicamente si scoatem pui din el. Este o nebunie!!! Cei mai puternici porumbei nu au nevoie de medicamente, au un sistem imunitar ce ii protejeaza perfect. Am observat de atatea ori: unii il au, altii nu. De exemplu raceala la ochi, de ce unii porumbei o iau dar majoritatea nu au nici o problema? Pentru ca sunt imuni. Ce face crescatorul cu porumbeii bolnavi? Ii trateaza si mai produce niste bolnaviciosi din ei!
Sunt destule exemple ce arata de ce e in stare sistemul imunitar. De ce unele crescatorii au sindromul puilor (adenovirus) iar altele nu? Poti amesteca porumbeii saptamanal in masina de concurs, unii raman perfect sanatosi pe cand altii culeg toate bolile posibile. Deci ce facem in viitor?
Din pacate se face o publicitate prea agresiva medicamentelor , deci nu pot sa dispara. Uitati-va la publicatiile columbofile, multe sunt pline de reclame la substante ce va fac porumbeii ?mai sanatosi?. Marile companii fac pe dracu in patru sa va vanda ultimele terapii miraculoase. Au rasarit o multime de specialisti ce ofera diagnostice care sa te ajute. Chiar poti cumpara microscoape, pentru ca seara, cand n-ai nimic mai bun de facut, sa te uiti fascinat la pretioasele excremente de porumbel!
Publicatiile columbofile ar trebui numite ?Jurnale pentru porumbei bolnavi?, prea abunda de astfel de subiecte. Ni se spala creierele. Suntem mereu in alerta, e de ajuns ca un porumbel sa stranute si alergam la dulapul cu medicamente. Incet incet, creem o populatie de porumbei dependenti de medicamente.
Consecintele? Mai multe linii de bacterii rezistente la antibiotice, mai multe tipuri de coccidioza rezistenta, mai multe epidemii letale. Tot mai mari pierderi de tineret. Totusi putem opri asta acum. Mergi la dulapul de medicamente, ia-le pe toate, arunca-le si nu mai cumpara niciodata. Porumbeii nu au nevoie de ajutorul nostru.
Tineti custile curate si uscate. Oferiti hrana de calitate si apa curata,mult aer curat.Nu suprapopulati.Daca un porumbel are o problema si nu trece peste ea singur,eliminati-l. Tineti-i pe cei puternici. Foarte curand, cusca Dvs. Va fi plina de putere si vigoare, cu porumbei imuni la toate bolile ce incearca sa-i inconjoare. Pierderile de tineret vor fi probleme date uitarii. Cursele de porumbei pot fi o placere, nu ingrijorare.”

sursa: porumbel.net

Categorii: Articole interesante | 2 comentarii

Festivitate de premiere

Duminica 14.11.2010 ora 13:00 a avut loc festivitatea de premiere.Atasam cateva poze cu diplomele si cupele.

Categorii: Articole interesante | 5 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.